ARGUMENT
Istoria scurtmetrajului românesc este, bineînțeles, mai lungă decât cea a lungmetrajului și, cu toate acestea, mai puțin cercetată. Lungmetrajul s-a impus rapid ca format standard pentru distribuție datorită avantajelor logistice și financiare pe care le aducea. Iar scurtmetrajul, până de curând, a rămas într-un con de umbră, fiind considerat, cu unele excepții, fie un exercițiu al viitorilor cineaști, fie un format cu o funcție foarte clară (reportaj, film publicitar, film didactic).
În lipsa definițiilor și a canoanelor, procesul de curatoriere a scurtmetrajelor este unul provocator, dincolo de aparenta libertate, se conturează nevoie de structurare și de identificare a particularităților formatului. Tocmai din această nevoie, de a găsi limite care să ne ghideze cercetarea, fără ca acestea să fie împrumutate din literatura de specialitate dedicată în principal lungmetrajului, pentru acest proiect, am ales două criterii formale: acela al împărțirii pe decenii și al identificării scurtmetrajelor după durată – filme sub 30 de minute.
Dincolo de aceste criterii, a rezultat o selecție subiectivă, filmele alese nefiind neapărat reprezentative pentru deceniile în care au fost realizate. Identificarea scurtmetrajelor românești care au fost păstrate în arhivele de film a fost un proces mult mai provocator, care a luat mult mai mult timp decât am estimat. Am vizionat sute de scurtmetraje, unele la masa de montaj pe peliculă, dar cele mai multe deja digitizate în proiecte anterioare (colecția de documentare “Sahia Vintage” – One World Romania, scurtmetrajele Animafilm digitizate de Fundația de Arte Vizuale în colaborare cu Abis Studio în timpul documentării filmului “O scurtă poveste”, scurtmetraje digitizate de Arhiva Națională de Film). Dintre scurtmetrajele pe care am reușit să le vizionăm le-am selectat pe acelea care, am considerat noi, au supraviețuit anilor și care sunt în continuare relevante pentru un public contemporan. În cadrul proiectului au fost digitizate trei dintre filmele văzute la masa de montaj: “În familia Ressel” (1916), “Orașul nu doarme niciodată” (1949), “La mere” (1953). Nu ne-am propus un demers exhaustiv, care nici măcar nu ar fi fost posibil în cele câteva luni pe care le-am avut la dispoziție, dar sperăm ca acest proiect să stârnească curiozitatea spre cercetarea scurtmetrajului românesc.
Catalogul care însoțește expoziția cuprinde analize filmice ale fiecărui scurtmetraj (scrise de Flavia Dima) și texte de încadrare în contextul mai larg al producției cinematografice românești al deceniului respectiv (scrise de Gabriela Filippi).
În cadrul expoziției-instalație gândită de Augmented Space Agency publicul poate interacționa cu fragmente din filme prin intermediul tehnologiei de Realitate Augmentată. Filmele pot fi vizionate integral online în perioada 1-30 octombrie.
