Ultimul Șnițel (Kaan Arici, Ismet Kurtulus, Danemarca, 2017). Când președintele Marii Republici Turcești cere un schnitzel înainte de a permite oricărui turc să părăsească târâmul în curs de dispariție, asistentul său Kamil trebuie să vină cu friptura, în ciuda faptului că puii au murit de peste 200 de ani.

PAUZĂ – 10 minute

Capitolul#2: Love – Less Talk, More Work

Atenție la minte! (Floor Adams, Olanda/Belgia, 2019) Când te bazezi doar pe scenariile sociale pentru a supraviețui în jungla urbană, nu e deloc ușor să ieși din replicile prestabilite. Mai ales dacă ești obsedat de bombardierele germane, dar vrei totuși să ieși la o întâlnire cu o fată. 3o de minute desenate de mână compun o animație premiată la Anima – Brussels

Șușoteli (Barnabás Tóth, Ungaria, 2018). În timpul unei conferințe profesionale în Praga, cei doi interpreți din cabina Ungariei au o revelație: îi ascultă o singură persoană! O ocazie bună pentru puțin existențialism. Cel mai bun scurtmetraj la Festivalul internațional de film Rhode Island.

Să ai inimă (Will Anderson, Marea Britanie, 2017). Will Anderson imaginează viața unui GIF animat după ce iese din rolul…de GIF. După ce își termină tura, cum ar veni. O criză existențială, filmul începe cu o buclă nesfârșită și devine o parabolă minunată, plină de umor și de întrebări. Animație nominalizată la Premiile BAFTA.

Sâmbătă, 27 iulie: 21.00 – 23.30

Capitolul#3: Curious Conjunctions

May Day (Fedrik De Beul, Olivier Magis, Belgia, 2017). O duzină de candidați pentru un job se găsesc prinși în cel mai bizar interviu. Thierry, care distribuie ziare în fiecare zi, are nevoie de un înlocuitor, și s-a gândit să scoată postul la licitație, organizată la el în apartament. Simplu, nu? Nu. O dramă prezentată cu umor care a obținut Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj la Festivalul Internațional de film scurt de la Leuven.

Rana (Dianne Bellino, SUA, 2016). O lupoaică timidă ajunge la petrecerea unui grup foarte hip&cool de… iepuri. Deși vrea mult să se integreze, anxietatea o copleșește și corpul reacționează cu o mâncărime obsesivă. Un film intens visceral, emoționant, care investighează dorința noastră primară de conexiune și toată vulnerabilitatea ascunsă în ea.

Matematică alternativă  (r.  David Maddox, SUA, 2017). Împotriva prostiei, și zeii se luptă în zadar. Rațiunea devine liberalism radical, logica – fascism corect politic. Această comedie mușcătoare atinge anti-Darwiniști, mass-media și politicieni populiști și, dacă mai aveam vreo îndoială, președintele consiliului are un hairstyle care ne poziționează geografic cu precizie.

Spărgătorii (Tim Zweistra, Olanda, 2018). Mănuși, ciorapi de nailon care le acoperă fețele, un card care deschide ușa vilei din pădure – spărgătorii sunt pregătiți pentru orice.

PAUZĂ – 10 minute

Capitolul #4: Soft Adventures

Ceva (Paul Mureșan, România, 2017). O poveste despre drumuri întunecate, alături de ‘umbră’ – aparent pe lumea cealaltă, dar, sigur, dacă privești invers, și lumea asta e tot cealaltă, nu? Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj la Festivalul internațional de film de animație de la Třeboň.

Dulapul (Forest Ian Etsler, Sébastien Simon, Franța/SUA/ Koreea de Sud, 2017). Absurd, excentric și emoționant: un apartament, un hoț, un băiat agățat în club, alt hoț, altă fată. Fiecare știind mult mai puțin decât ventilatorul.

Instinct animal (David Fine, Alison Snowden, Canada, 2018). Nominalizată la Oscar, animația “Instinct animal” ne face cunoștință cu o lipitoare cu anxietate de separare, un purcel cu tulburare de alimentație, o pisică obsesiv-compulsivă și încă niște personaje adorabile au o sedință de terapie de grup. Firesc, nu? Exact ca noi, oamenii. Sau, poate, noi suntem exact ca ei? Răspunsul, ca întotdeauna, nu e unul sigur.

Vihta (François Bierry, Franța/Belgia, 2018). Până unde ai merge ca să îți păstrezi jobul? Dar oare, e un pericol? Cinci fermieri belgieni, un wellness center și un șef nou prea entuziast interacționează din ce în ce mai bizar și amuzant în același timp. Suspansul e minunat.

Duminică, 28 iulie: 21:00 – 23.30

Capitolul#5: Contemporary Heroes

Bună, sunt eu (Benjamin Cleary, Tj O’Grady Peyton, Irlanda, 2017). Un om se trezește dintr-o comă de 5 ani vorbind o limbă necunoscută – complet formată după toate regulile lingvistice dar de nerecunoscut pentru experții din întreaga lume.

Monstrul  (Laura Pop, România, 2018). Animația Laurei Pop a obținut premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj românesc la Anim’est. Trăind o constantă dramă adolescentină cu monstrul din mintea ei, o tânără porneşte într-o călătorie spirituală, pentru a găsi împăcarea cu ea însăşi şi cu cei din jurul ei.

Necesită evaluare (r. Joshua Belinfante, Australia, Franța, Suedia, Austria, Franța, Germania, Olanda, UK, 2016). Björn Lindqvist este cel mai bun urbanist din lume. El nu schimbă lumea, doar încearcă să-o îmbunătățească.

Murătură  (Amy Nicholson, SUA, 2016). Documentarul premiat la Aspen Shortsfest ne invită să reflectăm la scurta existență a lui Murătură – peștele. Deși nu putea să înoate, a fost îngrijit cu drag de un cuplu care i-a construit un burete plutitor. Împreună cu un pui obez, o pisică cu inima sensibilă și un Opposum paraplegic, viața lui ar putea fi văzută ca o sărbătorire a capacității neobosite a omului de a avea grijă de toate creaturile.

Pisica Vrăjitoare (James Cunningham, Noua Zeelandă, 2016). Pisicile nu sunt ce par a fi. Iar dacă ai la îndemână tehnica CGI (efecte vizuale speciale generate de software), ideea asta arată și se mișcă adorabil. Plotul e unul magic, desigur, dar personajele par că s-au ridicat de lângă tine și au intrat pe ecran – chiar și pisoiul vorbitor

PAUZĂ – 10 minute

Capitolul #6: Plans Gone… Different

Mă scuzați, caut sala de ping-pong și pe prietena mea (Bernhard Wenger, Austria/Germania/Suedia, 2018). Culori, oameni și liniștea din filmele nordice. Umor atât de sec încât te întrebi dacă nu cumva e cazul să râzi în gând. Un spa cu design spectaculos, între munți, și câteva personaje la limita absurdului sunt contextul pentru situații foarte, foarte firești.

Fuk it (Dennis Overeem, Olanda, 2016). O comedie neagră high-speed, care explorează limita la care răbdarea umană explodează. Un curier mai are doar un pachet de livrat înainte de a se putea întoarce acasă la iubitul său.

Manivald (Chintis Lundgren, Estonia/Croația/Canada, 2017). Vulpoiul Manivald împlinește 33 de ani. Supra-educat, șomer și neinspirat, trăiește cu mama sa pensionată și dominatoare, învățând să cânte la pian, în timp ce ea îi face cafeaua și îi spală șosetele. Instalatorul Toomas, un lup sexy si aventuros, vine să repare mașina de spălat. Și pe ei.

Dragoste de iulie (George ve GÄNÆAARD, Horia Cucută, România, 2017). Ce gândește o muscă atunci când ochii noștri devin roșii în furie și ne iese fum pe urechi noastre, în încercarea disperată de a-i distruge? Nu are și ea o viață proprie? O familie? Un serviciu – la care întârzie? Hobby-uri? 

Nefta Football Club (Yves Piat, Franța/Tunisia, 2018). Într-un sat tunisian, copiii joacă fotbal direct pe pământul uscat. Un măgar cu căști la urechi și o încărcătură bizară e pe cale să schimbe asta. Deși nu e pe coloana sonoră, Adle e vitală în peisaj. Marele premiu la Festivalul internațional de scurtmetraj de la Clermont-Ferrand.